Despre a fi student, un student internaţional, la Universitatea „Dunărea de Jos”din Galaţi

Dorin Raţă, student în anul al III-lea  (promoţia 2019-2022), la programul de studii Limbi  moderne aplicate, a răspuns întrebărilor noastre despre ce înseamnă pentru el să fii student, ce obligaţii ai, dar mai ales ce beneficii ai.

Lect.univ.dr. Delia Oprea: Când şi cum te-ai hotărât să studiezi la Facultatea Transfrontalieră?

Dorin Raţă: În primul rând, vreau să vă mulțumesc pentru acest interviu. Să fiu student al Universității „Dunărea de Jos” este pentru mine o mândrie și o mare responsabilitate. Dar de unde a început totul? Vă voi mărturisi că unul dintre visurile mele, după absolvirea în 2015 a Colegiului Mihai Eminescu din Soroca, a fost anume acela de a-mi continua studiile la o universitate din România. Prima opțiune a fost „Dunărea de Jos” din Galați. Îmi reamintesc cumva cu nostalgie cǎ începusem să adun tot pachetul de acte: foaia matricolă, autentificarea actelor de studii la notar, dovada faptului că nu dețin cetățenia română, etc. Dosarul pregătit, media de concurs aproape  9, urma să merg în ziua următoare să le depun la Bălți, dar nu a fost să fie. Mama a fost cea care se bucurase de opțiunea mea și tot mama pe ultima sută de metri m-a convins să rămân acasă, să aplic la o universitate din Chișinău. – Dorinel, nu vom putea face față din punct de vedere financiar, cum mama îți va trimite genți la așa depărtare. Soroca-Galați – 400 km, ce vei face tu departe de casă. Provenind dintr-o familie monoparentală, îmi dau seama că mama a încercat să mă protejeze, dar visul meu a fost spulberat. Am rămas să-mi continui studiile superioare în Republica Moldova. În 2016, m-am angajat în calitate de profesor de limbi strǎine, iar în cei trei ani de activitate mi-am dat seamă ca este profesia care mi se potrivește cel mai bine. Dar cumva eram conștient că eram incomplet. Dorința de a-mi continua studiile în România era omniprezentă. În vara lui 2019, în toiul admiterii, în mod accidental am accesat pagina Universității „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul și atunci mare mi-a fost uimirea când am aflat că exista această șansă unică de face concomitent două universități, inclusiv „Dunǎrea de Jos”, de aici de acasă. Și procesul de admitere a fost cu peripeții. Pe site-ul Universității erau indicate doar actele necesare pentru Universitatea „Bogdan Petriceicu Hașdeu”, credeam că procedura a fost simplificată. Am revenit la Soroca, am repetat procedura din 2015 cu pregătirea dosarului. Din nou, la Cahul și în cele din urmă sunt anunțat că dosarul a fost înregistrat cu succes. De data aceasta, nimic nu a mai stat în calea visului meu. Octombrie, 2019 – început de an nou școlar, iar eu student cu acte în regulă al Universității „Dunǎrea de Jos” din Galați, Facultatea Transfrontalierǎ.

D.O.: Cum ai simţit începutul de studii universitare de licenţă? Ce ţi s-a părut diferit şi cum ai reuşit să te încadrezi în cerinţele unei universităţi din altă ţară?

D.R.: Cam aglomerat, or perioada asta de acomodare a fost cumva una dificilă inclusiv pentru mine. Dimineața aveam ore de la 8 pânǎ la 13 la USCH, apoi de la 13:10 până la 17:30, continuam la UDJG. După câteva săptămâni am intrat în ritm. Cred că succesul se datorează colegilor, dar și profesorilor care dincolo de faptul că făceau naveta Galați-Cahul-Galați,  de fiecare dată veneau entuziasmați de a ne împărtăși conținuturi științifice, dar și de a ne forma anumite valori. Nu am să neg că la început poate că eram inhibați, întâmpinam unele bariere lingvistice, dar toate aceste mici situații au fost depășite. Auzeam din experiențele altor colegi, că la alte universități studenții basarabeni sunt discriminați, intimidați, ceea ce nu pot să vorbesc despre Facultatea Transfrontalieră. Aici, relația profesor-student contează foarte mult. Nicio problemǎ pe care am întâmpinat-o nu a fost nerezolvată. Ceea ce într-adevăr m-a marcat este devotamentul, profesionalismul și măiestria pedagogică de care dau dovadă profesorii UDJG. Noi vă considerăm eroi și aportul dvs in formarea noastrǎ în plan socio-profesional este inestimabil.

D. O.: NU putem ascunde că aproape doi ani de facultate i-aţi petrecut online, din cauza condiţiilor pandemice. Cum ai resimţit această perioadă şi ce ai făcut pentru a te adapta? Dar Facultatea, cum ai simţit tu că v-a sprijinit?

D.R.: Martie 2020, acea perioadă când a început toata nebunia asta, ne-a marcat cumva pe toți. La început, nici nu știam că toatǎ epopeea aceasta va continua atât de mult. Dar flexibilitatea este o altă competență pe care ne-am dezvoltat-o în urma acestei pandemii. Trecerea de la orele cu prezență fizică la online a fost cam anevoiasă, dar mobilizându-ne cu toții, am putut cumva să depășim situația dată. Eram la început cumva anxioși când trebuia să deschidem camera, dar treptat ne-am acomodat. Ceea nu pot să nu remarc este atitudinea profesorilor din această perioadă, pe lângă conținuturi științifice, totdeauna au găsit timp pentru o vorbă bună, o încurajare, un sfat. Conducerea Facultății a făcut tot posibilul pentru a susţine studenții care întâmpinau dificultăți de ordin tehnic, s-au repartizat laptopuri și tablete. Ședințele de consiliere au devenit o tradiție. Niciodată nu mi-aș fi închipuit că voi putea să fac ore la „Dunărea de Jos”, de acasă, de la Soroca.

D.O.:  Dincolo de eforturi, pe care am vazut cu toţii că le-ai făcut, pentru a îţi îmbunătăţi activităţile, cunoştinţele, care au fost beneficiile sau care care crezi că va fi impactul asupra carierei tale viitoare?

D.R.: După cum vă spuneam la început, este o mare mândrie pentru mine să fiu parte a acestei frumoase familii. Obținerea Diplomei de licență laUDJG va fi cea mai mare realizare și care cumva va contribui enorm la formarea mea ca specialist în domeniul educației. Este incredibil, dar un vis are şanse să devină realitate. În plus, datorită încurajării din partea profesorilor, recunosc că mi-ar plăcea să revin peste câțiva ani în calitate de lector universitar. Sigur mai este cale lungă până adunci, dar oamenii frumoși ai Transfrontalierei m-au încurajat, m-au învățat să-mi depășesc limitele și să nu uit că sunt o forță.

D.O.: Ai găsit la Facultatea Transfrontalieră ceea ce ai căutat atunci când te-ai înscris?

D.R.: Indiscutabil! Studii gratuite, bursa lunară în valoare de 65 de euro, posibilitatea de participa în cadrul programului Erasmus și multe alte avantaje. În plus, Facultatea Transfrontalieră m-a învățat să-mi depășesc limitele, mi-a consolidat domeniul cunoașterii, cercetării și cooperării. Mi-a oferit libertatea în gândire, iar individualitatea mea a fost valorificată. Transfrontaliera m-a învățat adevăratul sens al mobilității, aici cu toții cunoaștem că nu există învățare fără comunicare de la suflet la suflet. Empatia, dragostea, dinamismul, rigoritatea științifică, spiritul creativ, devotamentul sunt valori pe care le-am preluat de la profesorii UDJG și pe care le implimentez în activitatea mea în calitate de profesor de limba franceză la Colegiul Iulia Hașdeu din Cahul.

D.O.: Ne poţi da şi câteva sugestii de îmbunătăţire a activităţii noastre?

D.R. : Consider că ar trebui să muncim pentru promovarea Facultății pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Sunt tineri creativi, dornici de a se forma, dar care din cauza anumitor factori, de cele mai multe ori de ordin financiar, renunță. Transfrontaliera le oferă o șansă unică de a obține o diplomă de studii europeană, de aici de acasă. Perspectivele de dezvoltare sunt promiţătoare, ţinând cont că, în fiecare an, apar noi programe care intensifică colaborarea între România, Republica Moldova şi Ucraina în domeniul învăţământului, ştiinţei şi culturii. Mai mult, prin proiectele derulate, s-au creat legături durabile care ajută la dezvoltarea întregii zone. În prezent, Facultatea Transfrontalieră este una dintre cele mai dinamice din Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, coordonând proiecte culturale și de cercetare, precum și programe de studii în aproape întreaga Basarabie, atât în Moldova, cât și în Ucraina, cu o ofertă educațională atent adaptată la cerințele pieței muncii și la necesitățile studenților. De aceea nu pot să nu subliniez că, în calitate de Student Ambasador al Facultății Transfrontaliere, unul dintre obiectivele de bazǎ pe care mi le-am propus pe perioada mandatului meu este promovarea Facultății. Îmi doresc și sper ca în cadrul admiterii din anul 2022, tinerii din toate colțurile să aleagă Transfrontaliera, pentru că doar aici noi transformăm granițele în punți și obstacolele în trepte.

Îţi mulţumim pentru toate eforturile pe care le-ai făcut şi te aşteptăm şi la master şi de ce nu şi la doctorat, tot în cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”din Galaţi!